Multa vreme mi-a batut inima batai duble si una peste alta
cind intram in Cluj. Cind m-am intors pentru prima oara in
1994 am gasit nu numai Clujul ci toata Romania schimbate
intr-un singur fel: rosul comunismului era acum inlocuit
cu rosul Coca colei si al lui Pepsi. Dar cel putin citiva ani
dupa prima oara, oamenii erau la fel de bucurosi sa fie filmati
sau fotografiati si la fel de deprimati ca pe vremea dinainte.
Prin aceste fotografii vreau sa le multumesc tuturor oamenilor
cu care am vorbit pe trenuri, in gari, pe autobuze, la cozi si
sa le spun ca si ei sint acasa pentru mine. Pentru totdeauna.

Multa vreme am crezut ca drumul meu spre acasa este
drumul pe care l-am facut citiva ani buni in copilarie.
Dupa 5 ani de cautari, cautatul acasei si al casei am
inteles ca acasa pentru mine e orice mic coltisor unde
mi-am lasat urma timp de 18 ani.